Uită-te la o frunză sau la o petală din grădina ta, și știi că Eu sunt Dumnezeu. O frunză sau o petală este suficient. Și ai încă un întreg Univers la care să te uiți și să știi că Eu sunt Dumnezeu.

Uite-te la palma mâinii tale, și cunoști magnificul a ceea ce am creat. Uite-te la covorul de sub picioarele tale, făcut de mâna omului din peisajele darurilor Mele către lume. Cum poți să nu fii îmbrăcat în iubire și să vezi iubire când eu consider că ți-am acordat-o?

Privește la geamurile de sticlă care iți permit să vezi afară. Uită-te la obloanele care filtrează lumina. Uite-te la lumină.

Te întreb, cum poți fi viu în Creație și să nu faci tumbe de bucurie chiar înainte de a deschide ochii dimineața, pentru că există atât de multe desfătări in Univers așteptând pentru tine să deschizi ochii și să le vezi în fața ta.

Știu că nu întotdeauna vrei să sari din pat. Vrei să stai sub învelitori mai mult. In plus, știu că nu întotdeauna vrei să mergi in pat. Poate preferi să stai treaz. Nu vrei să pierzi nimic.

Ce are ziua de azi pregătit pentru tine? Are frumusețe și minunăție. Există o nouă floare care inflorește, există o nouă buruiană care crește, exiști tu și exist Eu. Ce combinație suntem noi, și ce câmp fertil este viața. Toate minunile pe care le-am creat sunt pentru tine. Din momentul in care viața a încolțit, Mi-am oferit produsele ție. Ți-am dat apă să bei, mâncare să mănânci, iarbă in care să te rostogolești. Ți-am dat dealuri și văi. Ți-am dat munți și lacuri. Ți-am dat aer să respiri, și soarele și luna să iubești și stelele să dorești. Am uitat ceva? Crezi că am creat greșit?

Ce simți despre crearea rațelor și crearea elefanților și așa mai departe? Ce crezi despre creativitatea Mea? Simți agitația Creației și știi că tu ești o Ființă creată după imaginația Mea. Imaginea Mea acoperă mult teren. Nu mă vezi pierzând vremea. Nu mă vezi vrând să mă duc înapoi la culcare. Nu Mă vezi lovind cu picioarele mizeria pe care ți-am dat-o să mergi. Nu mă vezi să mă plâng.

Comorile pe care le-am turnat peste tine nici nu le mai observi. Poate vezi crăpăturile din trotuare și ești îngrozit de starea lor. Dacă trebuie să acorzi atenție la detalii, atunci acordă atenție păpădiei frumoase care iubește viața atât de mult că apare printre fisurile trotuarelor așa cum soarele apare pe cer să iți lumineze cărarea.

De ce nu săruți pământul pe care mergi? De ce nu dansezi ușor? Când ai învățat mai mult să critici decât să iubești? Vrei să fii un critic sau un iubit?

Nu e de mirare că nu vrei să te dai jos din pat dimineața când eu consider Creația mai puțină decât este minunea. Aștepți să se întâmple miracole când tu te poticnești de minuni și la dreapta și la stânga.

Dacă ați trecut cu vederea frumusețea Creației și locul tău în ea, atunci uită-te din nou. Stai în mâini de bucurie. Uită-te la proiectul în care ești cuprins și spune: “Binecuvântat sunt. Binecuvântat să fie Dumnezeu pentru că mi-a dat rodul viței lui. Binecuvântat să fie soarele că strălucește asupra mea și strălucește asupra tuturor. Binecuvântat să fiu Eu, pentru că sunt Dorința lui Dumnezeu manifestată pe Pământ. Sunt dragostea lui Dumnezeu creată pentru expresia lui Dumnezeu Însuși. Cum pot să nu sar din pat dimineața? Poate că nu Mi s-a întâmplat mie niciodată. Mi se întâmplă mie acum.”