Nu contează ce se intâmplă, alegi partea pe care o ai. Fiecare iși alege rolul lui sau al ei.

Titlul de regină a dramei a trecut din generație in generație. Vine de undeva. Când nu mai este, incepe un alt capitol. Lasă capitolul următor să se desfășoare.

O parte din a fi regina dramei este convingerea că acest bine-cunoscut rol este dat cu forța, și că, vrând-nevrând, nu ai altă alternativă.

Nu ești obligat să iți asumi acest rol și după cum poți crede ai fost desemnat să il ai. Se intâmplă un eveniment. Nu contează cât de dramatic, un eveniment nu este al tău ca să te aprinzi și să rămâi in el. Aceasta nu inseamnă că drama nu are loc și nu se abate asupra ta. Se poate intâmpla pentru că ești parte din dramă, dar cum iți joci rolul tău este alegerea ta.

Cât de mult te exprimi ca la teatru? Ce adaugi drăguț rolului tău? In ce extremă și pentru cât timp joci acest rol? Nimeni nu spune că evenimente nedorite nu cad asupra ta. Oricare ar fi evenimentele nedorite pe care le trăiești, tu ești auto-răspunzător. Tu trimiți in afară, cum ar fi, un răspuns autoimun. Desigur, ceea ce se întâmplă te afectează. Cât de mult continui?

Cât timp și in ce măsură plângi ceea ce s-a întâmplat?

Preaiubiților, în cazul în care a avut loc cel mai rău lucru, el a avut loc. Deja ați trăit drama profundă de mai multe ori nu numai o dată.

Dacă ajungeți la o singură concluzie, aveți dreptul să luați de greșit totul de pe pagină.

Nu cred nici pentru un moment că eu sugerez ca tu să fii stoic. Nu inseamnă că trebuie să pretinzi că nu ești supărat atunci când ești. Plângi cât ai nevoie dacă trebuie.

Vorbim despre teatru jucat. Iți reduce suferința? Iar când te întorci la viața ta este ea viața care să fie trăită? Când iți reduci termenul pedepsei și iți iei o permisie de durere? Pentru cât timp ai reflecta durerea văduvei pe față, și pentru cât timp și cât de mult te mâhnești?

Dragilor, cât de bine știu durerea voastră, dar este ca și un cartof fierbinte care nu trebuie ținut in mână. Nu contează cât de adâncă și nemeritată poate fi durerea ta, nu trebuie să joci rolul de indurerat atât de bine. Să il joci bine poate insemna că il joci până la limită. Intoarce-te mai devreme decât mai târziu la bucuriile vieții. Fă-ți revenirea. Nu ești o actriță pe ecran. Nu trebuie să obții un Premiu al Academiei.

Preaiubiților, există mai mult de un rol pe care poți să il joci și să il joci bine. Poți schimba costumele. Unul care plânge atât de tare ca tine poate, de asemenea, și zâmbi. Poate că te poți chiar gândi și la altceva în afară de faptul că ești lovit. Este perfect în regulă să acorzi un termen durerii, dragilor. Nu inseamnă că trebuie să fii loial durerii tot restul vieții. Durerea ta nu este un film pe care să il păstrezi.

Iar tu nu ești un interpret intr-o piesă de teatru. Nu pari a fi o stea. În durerea ta, cu siguranță, simți că nimeni nu a suferit vreodată ca tine. Ești unul într-o distribuție de mii. Este bine să joci o parte mică.

Apoi găsește un alt rol in care să intri. Întoarce-te la micile plăceri ale vieții. Tu nu trebuie să mărești tragedia. Poți sa te ridici din durere. Te poți întoarce la viață, chiar dacă inima ta tânjește. Poți să te duci mai departe in viață. Poți culege flori.

Plângi durerea ta, și apoi să te ridici din adânciturile lumii. Puțin câte puțin, poți spune o istorie diferită. Tu nu plângi pentru totdeauna. Nici măcar cei mai mari indoliați nu plâng pentru totdeauna. Rolul tău in viață este de a descoperi noi roluri. Nu poți sta într-un rol vechi. Extinde rolurile pe care le joci. Ai fost o dată in rolul de indoliat neconsolat. Acum poți fi o persoană care se bucură de lucrurile mici din nou.

Inimile se repară, iar acesta este un lucru bun. Fii fericit că inima ta se insănătoșește. Acum ai un nou rol in viață. Vezi care este. Bine ai venit.