Dumnezeu a zis:

În același fel în care gândurile tale ajung la lume, așa o fac și ale Mele. Auzite sau neauzite, cuvintele Mele te ajung. Cuvintele mele vorbesc pentru Mine, pentru că asta a fost.

Putem spune că am făcut un sunet la începutul Creației și că acel sunet continuă. Cu siguranță nu s-a oprit. Auzi murmurul vocii Mele.

Nu vorbesc nici o limbă și totuși sunt auzit în toate limbile. Desigur, EU SUNT, pentru că EU SUNT dincolo de limbaj.

Nu vorbesc în limbi. Mă auzi în limbajul care îți este familiar. Este ca și când auzi un ton familiar, și la început nu îl poți localiza, și apoi a treia oară cuvintele cântecului ajung la tine. Eu sunt cântecul care nu a fost scufundat în tine. Sunt cântecul uitat dar totuși sugerat. Și apoi ai o pauză. Preaiubiților, Noi vorbim aceeași limbă chiar dacă suntem departe de limbaj.

Limbajul este un instrument pentru a căuta înțelesul, deși înțelesul nu depinde de limbaj.

Există mult despre Mine care vine din memoria voastră, preaiubiților. Eu sunt tulburat din adâncurile voastre. Mă puteți considera răgetul leului. Poate că nu auziți, și totuși puteți ști când rage un leu. Folosesc cuvântul a rage ca și un exemplu, pentru că eu nu fac așa. Eu cânt dar nu rag.

Eu sunt murmurul Universului și reverberez prin voi. Nu sunteți niciodată fără Mine și nu sunt niciodată fără voi. Eu nu sunt fără voi. Nu sunt în afara voastră mai mult decât sunteți voi în afara Mea. Noi suntem Unul deși din ceea ce puteți spune suntem părți interschimbabile și totuși Noi nu suntem părți pentru că Noi suntem Unul. Niciodată nu ne-am separat compania.

Să mă auziți. Auziți magnificul vostru. Auziți răgetul leului. Răgetul leului despre care vorbesc este unul prietenos. Este sunetul Unei Singure Inimi care bate.

La întrebarea dacă o mână poate bate, ei bine, desigur că poate. Bătaia urmează. Plăcerea nu are nevoie nici măcar de o mână. Nu are nevoie deloc de mâini. Plăcerea înseamnă mai mult decât o mână. Bătaia este inevitabilă pentru că marea apreciere a Universului este expresia ta naturală. Ceva mai puțin decât aprecierea nu este natural.

Preaiubiților, un orb nu vede. A vedea este mai mult decât ochii. În literatura antică, orbul a văzut cu adevărat. Ei nu au fost deranjați. Ei știau mai mult decât au văzut. Ei știau. Din cauza orbirii au luat pauză de la a vedea pentru că cunoașterea este în fiecare reflecție a Unei Inimi care pulsează prin Univers. Tot ce se vede este văzut în interior. Lumina care are loc nu este în afara voastră. Nu există exterior vouă.

Da, da, puteți atinge ceea ce pare în exteriorul vostru, și puteți face desene ale acestora, chiar diagrame, să faceți specificații pentru ele, și totuși aceea este percepția. Percepția voastră. Percepția vine din interiorul vostru. Percepția nu există în exteriorul vostru. Percepeți cald și rece deși cald și rece este relativ. Ceea ce percepeți este lumea exterioară care există pentru că voi o vedeți. Dacă nu ați percepe-o unde ar fi? Voi sunteți deținătorul și totuși ohii voștri sunt acoperiți.

Pe măsură ce creșteți spre conștientizarea mai mare a Unimii Noastre, cu atât mai puțin atenția voastră se îndreaptă către particularități. Atenția voastră se adresează mai mult Întregului care există. Și unde există Întregul? De ce, el există în voi. Și totuși, chiar și așa, nu există fără voi. Există un singur Cântec și acela sunt eu și eu continui să îl cânt.

Translated by: Manuela