Dumnezeu a zis:

A cui viață crezi că o ai? Este viața mea. Este a Mea. Este viața mea cea pe care tu o cari in jur. Eu iți ofer viața Mea să te angajezi pe Pământ. Eu m-am trimis să mă joc, și tu ai acceptat rolul ca și al tău. Te-ai gândit că sunteți izolați pe Pământ ca și pe o insulă pustie. Ai uitat că Pământul a fost să fie ca și in Cer, și că tu trebuia să imi permiți Mie să il fac așa. Aceasta este de când a fost inventat conceptul de tine și eu, ca și când aș putea fi de parte de Mine și tu erai propria ta expresie umblând pe Pământ. Ai glumit cu tine (Mine).

Am glumit cu Mine? Sunt eu cel care rătăcește pe Pământ? Cum pot fi Dumnezeu și totuși in același timp să fii tu cel care te intrebi pe tine? Cum poate Cel care dă răspunsurile la Tot să aibă o intrebare și o suferință adâncă la care trebuie răspuns?

Când au devenit atât de importante cuvintele? Totul trebuie să fie numit. Trebuia să arăți cu degetul și să asculți la sunetul lui. De unde ai venit și unde locuiești in Ființa Absolută, nu există nevoie pentru nume. Numele au venit numai când a apărut gândul altuia. De ce am nevoie de nume când eu mă cunosc singur? Cu toate acestea am ales un nume și m-am numit singur Dumnezeu sau cuvântul pentru Dumnezeu in fiecare limbă. Totul este la fel pentru mine. Ce te poate afecta ce nume am folosit? Voi răspunde, fără nume. Nu aștept să fiu intrebat. Eu sunt Unul care nu părăsește niciodată petrecerea.

La plăsmuirea Mea care ești tu, numele cu care am numit iși asumă importanța ta, acel aspect imaginat al meu care creează diversiune.

De la mine s-au născut cele cinci sensuri, și prin ele tu cunoști viața pe Pământ. Nu există sens fizic prin care tu să mă accesezi pe Mine. Eu sunt non-material, și tot așa ești și tu. Cum ar putea fi altfel când noi suntem Unul? Te asigur că Noi suntem Unu. Nu a fost niciodată altfel.

Si totuși, tu te-ai dezmoștenit singur, ca și când ai putea. Ai inființat o creanță elogiind non-descoperirea Adevărului. Aici Eu sunt, spui tu, când tu ai putea spune Aici EU SUNT. Acest SUNT al tău este la fel cu Sunt al Meu, și totuși nu există nici un tine și nici un eu chiar dacă vizavi de tine, Noi suntem rafinata Unicitate a Ființei.

Suntem la capătul răbdării. Tu nu poți face nici o mișcare fără să mă miști pe mine, Neabătutul. Tu mă poți invita pe Mine să fiu un musafir la petrecerea ta. Invitat sau nu, eu sunt Musafirul tău, sau sunt Gazda? Eu mă intrețin singur, pentru că cine altcineva este acolo să o facă?

Nu poți fi o ramificație a Mea exceptând prin declarație, și declarațiile tale sunt iluzii. Tu chiar mergi așa de departe incât spui că nu exist, și tu faci paradă intr-o parodie a vieții când eu sunt Quintesența Vieții!

Trebuie să te abați ca și cum nu ai fi avut casă? Trebuie să alegi să fii un hoinar? Ești un gând hoinar, deși nu există nimic să iți declari decât iubire, Iubirea Mea. Când vine vorba de iubirea Mea, nimic nu este de declarat. Cine are nevoie să declare Soarele când el strălucește? Și Soarele intotdeauna strălucește. Și tot așa și Eu, și tot așa și tu.

Translated by: Manuela Ti...