Dumnezeu a zis:

Este o idee pe care o ai că orice deții este al tău. Când ai un sens de proprietate, atunci se poate strecura și face cunoscut și un sens al pierderii. Un sens al lipsei urmează dreptul proprietății. Auto-dreptatea urmează proprietatea. Sensul de proprietate devine un blocaj.

Gândește-te pentru un moment, ce poți pierde? Numai când ții strâns de ceva, acest lucru iți poate aluneca din strânsoare. Deții totul, nu pierzi nimic.

Doar proprietarul unui magazin poate pierde magazinul. Proprietatea și pierderea sunt ambele idei. Ele par secvențiale, deși sunt împreună controlate. Și durerea de inimă pare să meargă împreună cu dreptul de proprietate și pierderea a ceea ce ai deținut.

Preaiubiților, voi nu dețineți nici măcar trecutul, așa că trecutului trebuie să ii dați drumul. Învățați să lăsați să plece și trebuie să ii dați drumul. Nu este nimic ce să dețineți.

Preaiubiților, sunteți ca și apa care curge.

Nu iți faci întărirea. Nu ai coloana ca și oțelul. Fii ca și salcia care se pleacă. Consideră înclinarea în viață ca și plecăciunea făcută vieții, respectând viața, respectând cursul pe care îl ia viața, chiar dacă vă schimbă mintea sau vă aruncă de pe o stâncă. Unde vă duce viața, acolo vă este cursul. Nu mergeți in sus și in jos doar la suprafața vieții, și în același timp nu vă aruncați o ancoră grea. Lumina este o canoe pe care o vâslești. Lumina este barca cu care navighezi. Nu ești in derivă. Navighezi pe nava vieții. Fii un pasager sau un trunchi de care te ții să traversezi oceanul, tu ești marinar în viață.

Navighezi pe Mări. Navighezi mări inferioare. Faci surf. Urmărești valurile. Toate valurile din viață, acelea dorite, acelea nedorite, toate conduc la mine. Eu sunt destinația ta. Cu cârlig sau cu o cârjă, găsești drumul către Mine.

Meriți în tip ce navighezi spre inima Mea. Meriți în timp ce navighezi în Portul lui Dumnezeu. De unde vii, spre acel loc navighezi. Valurile vieții te iau într-o călătorie în care nu a mai călătorit nimeni. Prin urmare, tu ești un pionier al vieții. Preaiubiților, v-ați stabilit călătoria cu mult timp în urmă, și există doar un singur loc unde vă opriți, și acel loc este acela de unde niciodată nu ați plecat cu excepția Voiajului Himerelor, mă veți crede?

În ciuda multor greșeli pe care se pare că le-ați făcut, nu există greșeli. Într-adevăr, există neînțelegeri. Nu există lipsă de aventuri. Nu există nici un aranjament al pământului, așa că vorbește. Există doar navigare și aceea te face marinar. Te face un Căpitan al Norocului, al Norocului Important. Viața iți este averea. Ești un norocos. Ai norocul de a explora și trăi viața care este a ta, și numai a ta, și tu zbori către Cer care este desigur Cea Mai Înaltă Mare a Mărilor.

Poate te-ai gândit că erai singur în voiajul pe ocean, deși nu ești singur. Singurătatea nu există. Te poți rătăci de Mine, deși sunt legat de tine și merg cu tine indiferent cât de departe te rătăcești. Rătăcirea este doar în imaginația ta. Noi suntem doar o inimă, și nimic, nimic, nimic nu te poate separa de Mine, sau pe Mine de tine. Presupun că putem spune cu acuratețe că noi putem fi separați doar în deziluzie, dar niciodată în Adevăr. Noi suntem doar Unul, ce mai este de spus?

Translated by: Manuela