Dumnezeu a zis:

Frumusețea pe care o vezi prin fereastră este a ta proprie. Poți interpreta afirmația mea de aici în ce mod vrei, și vei fi corect. Frumusețea îți aparține. Există pentru ca tu să o absorbi. Frumusețea ți se oferă. Și tu ești frumusețea pe care o vezi. Te vezi singur în frunziș. Tu l-ai creat acolo, în afara ferestrei.

Creează mai multă frumusețe cu gândurile tale. Nu te îndrepta către gânduri banale – cât costă un lucru, cum voi face totul, ce se întâmplă lumii, voi fi vreodată fericit.

Vezi intuiția în acele gânduri? Se pare că există un element al lui nu. Vino dintr-o mai poziția mai fermă.

Gândește în acest mod: "Oh, cât de mult îmi doresc acest lucru! Pentru mine este important. Adevărul dorinței mele aduce înțelesul ... merg mai departe astăzi. Dumnezeu spune că totul este bine cu lumea. Ce are El în minte? Desigur că ceva minunat îmi este rezervat astăzi, și voi cunoaște adevărata fericire. Mă gândesc ce formă va lua fericirea mea astăzi. Ce minuni va face Dumnezeu și ce minuni voi accepta? Care sunt privilegiile mele astăzi și unde voi împrăștia atingerile grației lui Dumnezeu?

Când te uiți pe fereastră afară și vezi copaci și alte plante, vezi un întreg. Arunci o privire perfecțiunii. Nu te întorci după fiecare frunză pentru a căuta imperfecțiunea. Vezi verdeața și vezi o frunză în vârful altei frunze, și vezi valuri de culori trecând printre ele, și când privești destul de sus, vezi deasupra cerul. Este ca și cum te scufunzi în frumusețe, și așa tu o deții.

Dar când punctul vostru de vedere este al oamenilor pe lângă care ai trecut, ai tendința de a vedea într-un mod individual. Vezi asta și vezi aia. Aceasta te mulțumește. Aceea nu. Ai pierdut integritatea privind particularul, și totuși Umanul care a trecut pe lângă fereastra ta este tot frumusețea Naturii, și totuși arăți nemulțumit. Poți să îmi spui că nu este așa?

Astăzi uită-te la oamenii care trec prin viața ta ca la un umbrar de copaci. Nu analizezi copacii. Te uiți la frumusețea întregului. Anticipezi ca fiind mulțumit. Cauți plăcutul.

Nu contează cât de mult ai văzut copacii, de fiecare dată ei îți însuflețesc inima. Frumusețea nu pălește pentru că ai văzut-o de atât de multe ori înainte. De fiecare dată este nouă pentru inima ta. De fiecare dată.

Oh, dacă copilul Meu frumos ar continua să vadă frumusețea în toată gloata care trece. Cum se poate ca frumusețea creației Mele să fie atât de des uitată?

Oamenii lumii sunt ca și copacii pădurii. Ființele umane cresc, și fiecare varietate este prețioasă. Toate tânjesc după soare. Nici o Ființă umană nu crește în jos, indiferent ce înseamnă pentru tine. Fiecare crește spre Cer. Aș vrea să văd integritatea copiilor Mei mult mai clar. Poate că dacă ai căuta după ea – crezi că atunci o vei găsi mai ușor pentru a o experimenta? Așa că întreb, Ce ai căutat? Ce cauți?

Începe să te uiți să fii mulțumit. Uită-te cu ochi noi la fiecare ființă care îți intră în viziune. Lasă-ți inima să se înalțe și bucură-te de integritate.

Și, dacă nu poți vedea integritatea în altcineva atunci ofer-o pe a ta. Lasă integritatea ta să o depășească pe a lor. Înfășoară-i în integritatea ta astfel încât ei o vor ști pe a lor proprie. Aceasta este încrederea Mea pe care am pus-o în tine.

Translated by: Manuela