Dumnezeu a zis:
Există diferite arome în lume. Nici o aromă nu încearcă să devină alta. Ciocolata este fericită ca și ciocolată. Vanilia este mulțumintă ca și vanilie. Și tot așa poți fi și tu mulțumit cu talentale tale personale și cu felurile tale personale. Universalitatea depășește individualitatea, dar și individualitatea este magnifică. Fii persoana care ești. Nu ai nevoie să fii nici mai înalt nici mai scund. Ai nevoie doar să te placi pe tine. Înțelegi ceea ce îți spun?
Într-adevăr dacă fiecare ar recunoaște propria lui frumusețe și Ființa, nu ar exista invidie. Nu ar exista nici lene, nici întârziere. Nu ar exista lăcomie. Nu ar fi nici vină. Nu s-ar percepe nevoie pentru ele.
Nu ar exista nevoie de a străluci pentru că ai ști că deja o faci.
Nu ar exista nevoie de a prinde pe cineva nici de a rămâne în urmă.
Nu ar fi nimic de acoperit și nimic de descoperit. Totul ar fi deja descoperit. Frumusețea ar fi descoperită.
Dacă toată lumea și-ar recunoaște propria valoare, ați trăi într-o lume a relațiilor strălucitoare. Fiecare persoană ar fi diamantul care este propriul său drept, nimeni nu ar încerca să fie un alt diamant. Toată lumea ar merita aur. Fiecare ar fi primordial.
Pentru că nu te recunoști ca fiind Ființă luminoasă care ești, cauți alte lumini să strălucească asupra ta. Vrei ceea ce au ei. Ai fura lumina lor, pentru că vrei să fii ființa care este luminoasă ce nu o accepți că deja ești.
Pentru că nu te recunoști, te supracompensezi cu ceilalți sau îți întorci nasul la alții. Încerci să devii o variantă a ceea ce nu ești. Arunci un diamant și iei în schimb o bucată de sticlă.
Te iubesc așa cum ești. Nu te iubesc pentru un motiv. Te implor să îți ridici gândirea astfel încât să poți percepe frumusețea ta așa cum o percep eu.
Puteți spune: "Dar, Doamne, nu vrei să fiu ca și Hristos?"
Hristos a fost Hristos, pentru că știa exact cine era El. Deci, da, îți cer să fii ca și Hristos.
Poți să spui: "Dar, Doamne, nu vrei să dau săracilor și să-i ajut pe șchiopi?"
Vreau să te trezești la Măreția din tine, ca să ajuți în mod natural lumea fără o privire înapoi. Când știi din ce ești făcut, nu ar fi nici un sărac căruia să-i dai ceva. Ai recunoaște persoana dincolo de tine ca și tine, și așa ți-ai da ție. Te vei vindeca pentru că vei vedea sănătatea. Vei vedea dincolo de bucăți și dincolo de piele. Te-ai uita în ochi și ai ști că erau ochii tăi și ai vedea în adâncuri.
Hristos nu s-a întins și nu s-a luptat pentru a fi ființa pe care a fost. El pur și simplu nu s-a ținut de gândurile sărăcăcioase ale lumii și, prin urmare, a fost capabil să dea. De unde stătea, nu putea să facă altfel.
Când vă este foame, mâncați. Și astfel Hristos a hrănit inimile flămânzilor și și-a completat-o pe a sa. El a hrănit lumea cu bucurie și bucuria sa nu s-a oprit. Hristos nu se orbea. Nu s-a abătut de la sine. El nu s-a abătut de la viziunea Mea despre el. El a acceptat viziunea Mea. El a făcut-o a lui. Nu a adoptat-o. A fost a lui. El a început să vadă și, cu asta, fapta a fost făcută. Și era Hristos, mergând pe Pământ, îndeplinindu-Mi poruncile, chemându-te pe tine, chemându-te în numele Meu.
Translated by Manuela