Dumnezeu a spus:
Dacă nu iți place cuvântul recunoștință, atunci gândește-te la cuvântul apreciază în cazul în care ești mult mai confortabil cu cuvântul a aprecia.
Ce sunt ele, aceste cuvinte, decât o recunoaștere a unui cadou pierdut de tine? Recunoașterea unui cadou este o notificare, puțină acceptare, sau poate chiar o clipire de bucurie care spune: ".... Mi-ai dat ceva. Am primit. Mă bucur. Mi-ai dat o șansă de a privi în sus"
Nu te inferiorizezi dacă exprimi mulțumiri cuiva. Nu ești prea ocupat. Viața este menit să fie simplă. Fiecare dintre copiii Mei este menit să fie o cometă. Există iubire in stelele perpetuate pe Pământ.
Toată lumea recunoaște importanța păpădiei oferite ca și cadou de mâna micului copil, mamei sale. Nu are nevoie de nici un gând. Păpădia este un cadou oferit direct din inima copilului. Păpădia vrea să fie oferită și mâinile copilului ii urmează inima.
Păpădia este declarația de iubire a copilului, care răsună in Univers. Iubirea este declarată, și toți aud sunetul clopotelor chiar dacă sunt conștienți de aceasta sau nu. Iubirea reverberează. Totul reverberează. Totul este auzit peste tot. Toată lumea este afectată.
Diamantul Kohinoor nu ar putea fi un cadou mai mare decât o păpădie galbenă. Un diamant nu poate fi un cadou la fel de important cum este o păpădie oferită de un copil. Un copil nu are nici o pauză intre dorința de a impărți bucurie și declarația ei. Cadoul păpădiei este Unicitatea semnalată.
Este firesc ca un copil al lui Dumnezeu să dea din inima lui, și este firesc pentru cel care primește un dar de a confirma recunoașterea darului. Cineva dă un cadou, iar primitorul spune, "Mulțumesc." Unul dă, altul primește, și ambii sunt ca unul. Ambii spun: "Mulțumesc."
A da un cadou si aprecierea sunt unul și același lucru. Un cadou este oferit. Mulțumirile sunt oferite. Unicitatea Inimii oferă mulțumiri pentru Unicitate.
Nici un dar nu este puțin. Nici un act nu este mic. Cele mai simple acte pot fi importante. Cât de ușor este de a binecuvânta lumea și pe toți cei care se găsesc în lume. Nimeni poate să nu știe de ce e află aici pe Pământ, cum au ajuns aici pe Pământ, deși toată lumea este aici pentru a aprecia, așa cum Eu apreciez lumea pe care am făcut-o și pe voi. Si pe tine.
Cât de curajos este pentru tine actul de a fi în lume, și cât de propice. Nu purta armură. Nu căra o sabie. Trăiești in lume și netezești calea pentru toți. Prezența ta este un cadou. Ești aici pe Pământ cu un scop. Dincolo de aceasta, scopul tău este de a binecuvânta și a impărți bucurie.
Darurile voastre sunt de durată. Darurile pe care le-ai oferit cu ani în urmă pot fi amintite acum mult timp după ce ai uitat că le-ai oferit. În acest fel, ești gândit. Darul pe care il dai este intotdeauna al tău, dar nu și obiectul pe care l-ai oferit.
Poate că niciodată nu știi cât de mare dar ai oferit. Poate că niciodată nu știi ce a putut insemna acel cadou pentru primitor sau in ce fel i-a schimbat viața. Un dar este un lucru viu. Un dar te reprezintă. Un dar este un lucru important. Măcar să fi indrăznit să iți declari iubirea tot timpul prin prezența ta.
Cum intră in lume conștiința de sine? Când a devenit o producție oferirea darurilor? Când și-a pierdut Viața spontaneitatea? Când a devenit naturalul elaborat? Când a devenit așteptată oferirea darurilor, și să fie suficient de bune, să se potrivească intr-un tipar, și să fie ambalate? Când a devenit oferirea darurilor mai degrabă un tipar pentru a oferi un cadou decât un impuls?
Cum poți merge inapoi la principalele recompense ale inimii tale? Când te binecuvintezi data următoare cu iubire exprimată și exprimată mereu?
Translated by: Manuela Timofte