Dumnezeu a spus:
Există un singur gând și gândul este Dumnezeu. De la o singură respirație a lui Dumnezeu, sunetele sunt dispersate. Limba este născută. Din sunetele Numelui lui Dumnezeu, s-a născut limbajul. Gândul lui Dumnezeu s-a multiplicat și incă se multiplică singur in expresie. Noi ne intoarcem la Dumnezeu, Alfa și Omega, și astfel alfabetul s-a născut.
Limbajul in sine s-a plantat pe Pământ. Limba a devenit ca o pâlnie. Dumnezeu s-a gândit, și sunetele s-au combinat singure. Gândurile au izbucnit in cântec. Notele răsună. Gândurile au devenit muzică. Muzica a umplut Pământul. Muzica s-a afișat și s-a oferit singură. Numele Limbajului a fost Iubirea. Iubirea a fost evidentă, și Iubirea a fost preponderentă. Nu a existat nimic decât Iubire.
Dacă Iubirea nu este un miracol, atunci ce este? Iubirea s-a descoperit singură.
Nou născuți practică scoțând sunete. Ei ințeleg cuvintele fără un dicționar. Se joacă cu sunete, și gurițele lor mici formează sunete susurate care se manifestă ca limbaj și pot fi recunoscute ca și Iubire.
Viața este făcută din sunete care vibrează. Sună tobele. Trezesc lumea să audă bătăile pulsului. Pierdeți timpul cu limbajul Iubirii. Limbajul se invârte in jurul Universului. Se intâlnește. Limbajul bate gongul. Copacii se inchină limbajului. Limbajul este un fel de fluier ce cântă singur.
Păsările cântă. Chiar și Liniștea vorbește. Nu există nimic care să nu aibă ințeles. Ințelesul este declarat. Există un armistițiu intre limbile separate. Există o limbă dincolo de limbaj. Un clopot răsună. Și o privighetoare cântă.
Ziua și noaptea sunt o problemă de ton.
Ce a fost ce ai spus? Și ce a fost ce ai vrut să spui? Ascultarea face parte din vorbire. Iubirea trebuie auzită.
Undeva și cumva Viața și Iubirea au fost oprite, și afacerea a fost declarată ca o scuză pentru scuturatul Iubirii. Luminile s-au stins. Singurătatea și indiferența s-au născut. Ecourile au devenit sacadate. Inimile au fost dezactivate.
Nu a contat ce nu ai scâncit. Limbajul a devenit indescifrabil chiar dacă a fost auzit. Acolo a fost pretenția de a nu fi auzit. Judecătorul a bătut cu ciocănelul și a devastat Adevărul, a aruncat umanitatea departe și s-a prefăcut că plânge.
Viața a devenit o chestiune de decizie. Iubirea a fost uitată. Undeva un arcaș a fixat ținta. Adevărul a fost redus.Triumful inumanitații a suflat din corn. Inimile au fost trimise în voia valurilor să se descurce singure.
Acesta a fost sfârșitul problemei, așa părea. Inimile au fost puse deoparte ca și în când nu erau viabile. Nu a fost pace. Războiul nu a fost declarat. Ei, a existat indiferență de a reține. Indiferența a fost fluturată în jur ca un steag zdrențuit. Și peste și pe sub au fost declarat. Ce putea face un organism?
Iți spun eu.
Iubirea trebuie să se cațere peste pietre pentru a ajunge binele. Trebuie să iasă din ascunzătoare. Lipsa de iubire trebuie să iubească pentru că Existența Vieții depinde de Iubire.
Cruzimea nu trebuie declarată. Cruzimea este o șaradă de care se pare că lumea se depărtează și care nu poate prevala.
Pentru Inima ta de Dragoste, nu lăsa pe nimeni să distrugă Inima Preaiubită nici pentru un minut. Tu și eu avem drept asupra inimii tale. Nici un lăudăros sau trâmbițaș să nu ascundă Iubirea. Nici o non-entitate care consideră iubirea in afara granițelor sau salvată pentru ocazii speciale să nu țină discursuri la parade sau in secret.
Inima ta poate fi atacată, deși iubirea ta nu poate fi reprimată. Inima ta este peste tot. Inima ta nu este pentru a fi infrântă. Lasă iubirea să răsune ca și clopotele bisericii. Lasă iubirea să sune. Lasă iubirea să fie aplaudată. Lasă-te să indrăznești și să vezi dincolo de limite fabricate. Declară iubirea. Nu cocheta. Declară iubirea. Cântă iubirea de pe acoperișul caselor. Fii un cântăreț al Iubirii. Fii nota de subsol a Iubirii. Fii Iubire. Spală lacrimile.
Cine poate declara Iubirea decât tu? Tu trebuie să declari Iubirea. Sună gongul. Inchide alarma ceasului. Ștergeți lipsa de iubire. Nu dați reazem lipsei de Iubire. Mențineți Iubirea dată de Dumnezeu, și nu vă plângeți.
La apariția birocrației, Mă tragi in jos și inima către Cer. Fără lamentare. Nici rea-voință, auzi? Nu te plânge de cruzime. Umple-ți inima din Sursa Iubirii, și chiar și un strop de Iubire va intineri lumea care pe moment pare să fi uitat Iubirea.
Tu n-o vei uita. Vei uda lumea cu Iubire. Vei trage Iubirea de șireturile tale. Vei extrage iubirea din inima ta. Iubirea nu poate fi inlăturată. Va exista o Inviere a Iubirii. Iubirea iși va spune Numele tot timpul. Vei fi nimic altceva decât Iubire, căci așa cum am spus, și așa cum atest, așa ești și tu. Iubirea este dreptul tău din naștere. Te-am ales să fii Redeșteptat in Iubire. Nu lăsa lumânarea să se stingă.
Chiar dacă ești Singurul care iși amintește.
Translated by: Manuela Timofte