Dumnezeu a spus:
Când te gândești la o amintire, ea este un lucru ciudat. Când vă amintiți ceva, cum v-ați amintit? Și când nu vă amintiți ceva, cum de nu vă amintiți? Ce selecționează memoriile?
Când vă amintiți ceva nu v-ați gândit de mult timp la acel lucru, sau, chiar dacă, oricând inainte, pare ca și cum memoria voastră a atins spontan acordul acelei amintiri. In primul rând, acordul a apărut. In primul rând ea a cântat intâi, apoi amintirea vine valsând spre voi. Nu le sechestrați, așa cum erau. Nu aveți un plan, și o amintire vă cade in poală, așa cum a fost. Amintirea vă sechestrează și vă spune: "Ah, da. Aici sunt. Imi aduc aminte de tine acum."
Poate fi o amintire plăcută, sau poate fi o amintire pe care nu doriți să v-o amintiți. De ce ați vrea? Și, dacă o memorie ar trebui să o ia la vale de oriunde vine amintirea, de ce această amintire in mod special și de ce nu alta?
Este ca și cum amintirile vin prin acorduri lungi și acorduri scurte. O memorie de scurtă durată zdruncină memoria voastră, și apoi se mai pot acumula din acea memorie, una după alta. Ar putea fi un moment al amintirilor.
Când se intâmplă ca o memorie să iși facă loc in voi, ca și cum ați fi uitat subit să vă plătiți chiria, poate că acesta este acel scurt acord in felul cum arată amintirea. Omiterea răsare in voi, și voi vă pierdeți respirația. O astfel de a amintire vă vine ca și un trăsnet din senin.
Există amintiri pe care incercați să le dragați. Incercați să vă amintiți, chiar dacă rămâneți singuri.
Există memorii pe care le-ați uitat complet. Pur și simplu nu aveți nici o amintire. Altcineva poate să iși aducă aminte o amintire ce ar putea fi numită a voastră, deși nu vă amintiți această amintire deloc. Tot ce puteți face este să nu găsiți nimic. Ar putea fi o memorie frumoasă de care ați fi foarte incântați să o aveți, sau una pe care mai degrabă nu ați vrea să o aveți. In orice caz, pur și simplu nu puteți evoca această amintire capricioasă. Este pierdută.
Voi credeți casierul memoriei. Intr-un fel, pur și simplu nu este o amintire din repertoriul pe care il colectați și il aduceți inapoi. Pur și simplu nu vă aduceți aminte acel moment din viața voastră, deloc. Deși altcineva și-l amintește.
Ce sunt amintirile de fapt? Sunt ele amintiri uitate complet ca și un motor care se oprește din nou și pur și simplu nu va mai porni? Oricum, la ce vă face bine să adăugați o altă memorie la grămadă și să le burdușiți in rucsac impreună cu tot restul?
Desigur, sunt memorii de care este mai bine să vă asigurați că le aveți. Este numele vostru, data, președintele Statelor Unite, numărul de asigurare socială și toate celelalte.
Normal, vreți să vă amintiți unde sunteți, și vreți să vă amintiți drumul inapoi către casă.
Totuși, ce sunt toate celelalte amintiri pe care le urmăriți aici, și pentru ce sunt ele?
Nimeni nu poate să iși aducă aminte totul. Desigur.
Cu toate acestea, amintirile aleatorii care vă vin in cap, de ce această amintire aleatorie in acest moment și nu o alta? Ce scop au memoriile care vin și pleacă din mintea voastră in propria lor competență- de ce vin, și de ce pleacă, și cum vă servesc vouă sau altora?
Există memorii care păstrează redarea muzicii lor. Nu știți cum să inchideți aceste memorii. Este ca și când cântați și cântați din nou acordurile unor memorii pe care vi le amintiți. Ele par să insemne prea mult pentru voi. De multe ori amintirile pe care le păstrați vă fac trist. S-ar putea să vă doriți să vă amintiți numai amintirile fericite.
Chestia este că atunci când vine vorba de amintiri foarte vechi, toate vă pot intrista acum. Nu există o clipă pentru o amintire foarte fericită să vă inveselească acum. Acum ea devine dulce-amăruie.
Vă gândiți la semnificația amintirilor.
Vă intrebați cum și de ce vi se predau amintirile. Vă intrebați ce se intâmplă cu memoriile voastre când părăsiți Pământul. Unde vi se duc amintirile oricum. Există un loc al gândurilor pierdute?
Translated by: Manuela Timofte