Dumnezeu a spus:
Dacă tu, ca și Mine, erai liber de povara conceptului de timp, ca și Mine, nu ai cunoaște niciodată lipsa de răbdare. Așa cum este, tu știi foarte bine lipsa de răbdare. Putem spune că ești un expert al lipsei de răbdare. Cântecul pa care tu il cânți este Repede, Repde. Amuzant, crezi in totalitate in timp ca și putere, și apoi te vezi singur in lipsă de timp. Rămas fără timp, bați cu piciorul in pământ sau lovești cu degetele in masă.
Dacă nu te-ai fi focusat pe timp, ai fi fost fără anxietate sau griji. Nu ai insista pe acesta chiar acum. Nu ai vorbi in termenii de mai târziu, sau târziu sau prea târziu.
Durerile tale de cap ar dispărea. Nu ar exista o coloană pentru rezistență sau suferință sau conceptul de a AVEA SĂ AI. Oricum este A-bine. Nu ar exista așteptare. Ar exista Fiind.
Nu ai fi niciodată neterminat. Nu ți-ai roade unghiile. Nu ar exista niciodată intrebarea Când, Doamne, Când?
Nu ai privi in jur in fiecare colț cu așteptări. Niciodată nu ar fi nici lipsa de așteptare. Așteptarea nu ar fi o intrebare, pentru că totul ar fi al tău, nu in timp bun, dar intotdeauna aici și valabil. Totul ar fi deschis pentru tine. Nu ar exista chei să inchizi lacăte.
Fără timp, dubiul nu ar exista. Nu ar exista goliciune. Nu ar lipsi timpul cu care să concurezi. Toate cuferele ar fi pline, și tu le-ai atinge așa cum ai voi.
Fără conceptul de timp, nu ai imbătrâni. Oh, Mie, cât de puternice sunt convingerile și conceptele.
Ai experimentat că ești in lipsă de timp. Dacă timpul nu ar fi existat așa cum știi timpul, tu ai fi tot timpul in timp. Timpul ar fi acum.
Fără regula timpului. Nu ar exista termene limită. Nu ai fi lipsit de respirație. Fără timp, ce lipsă ar putea fi acolo? Unde te-ar pândi boala? Fără conceptul de timp, timpul nu ar mărșălui.
In veșnicie, unde ar exista termene de plată? Cum ar putea fi târziu sau devreme? Nu ar exista așteptare sau câștig sau pierdere. Da, cum ar putea exista pierdere? Timpul nu există mai mult decât există moartea. Ambele sunt fictive.
Dacă nu ar exista baraje de timp și ceasuri să ticăie, cum ar exista de ce-uri și explicații? Fără timp, nu ar exista unde. Nu ar exista când. Ar putea fi ce-uri? Ar putea fi numărători?
Dacă calculez corect, ar putea fi numai Ființa. Tu ești o Ființă. Și Fiind este toată povestea.
Nu ar exista puncte culminante. Nu ar exista greșeli. Nu ar exista dezamăgiri. Dezastrele nu ar exista, nici durerea, nici vina, nici distrugerea, nici frica, nici pericolul, nici ruina, nici, ascunzișul, nici secrete nici stress. Este timpul care permite fricii, previziunilor și tuturor celor pe care tu le-ai evita, dacă ai ști cum.
In ciuda tuturor, tu ai regreta pierderea unor mărfuri ale timpului, dar, fără timp, nu ar exista muzee. Nu ar exista istorie și așa mai departe.
Nu fac un caz pentru mine. Scot in evidență că timpul a devenit o comoditate prețioasă.
Nu invenția tmpului este opusă lui Dumnezeu. Este faptul că timpul are un mod de a mă ascunde pe Mine. Timpul face ecrane de fum. Dacă, in conceptul de timp, unde a existat cu adevărat, s-ar putea spune că timpul așază perdele și văluri peste Gloria lui Dumnezeu.
Chiar și așa, in lumea timpului și a trecerii, Eu sunt incă cunoscut. Nu sunt in totalitate ascuns. Nu sunt un secret total. Pot părea ca și un secret, doar sunt Creatorul.
Timpul a fost făcut cu un scop. In timp fictiv, tu inveți. In timp, te corectezi. Ca și individ, tu exiști in timp.
Desigur, ești obișnuit cu timpul, și timpul joacă rolul lui, așa fals cum poate fi. Sigur timpul are influență, e timp nu este Dumnezeu. Timpul este un fals Dumnezeu la care te inchini.
Și ce mult iubești muzica și instrumentele și talentul și cântatul și opereta și tot acel jazz care se doboară singur dansând in vârful Infinității la bătaia Baghetei Timpului și Vieții in Lumea Fictivă – dar la fel de sacru.
Translated by: Manuela Timofte