Ai putea să simţi că îţi este greu să iubeşti pe alţii, şi totuşi, se pare că cel mai greu lucru de făcut pentru tine este să te iubeşti pe tine însuţi. Ai putea crede că te favorizezi pe tine în detrimentul celorlalţi, şi totuşi, nu o faci. Dacă nu eşti nebun după ceilalţi, asta nu înseamnă deloc că te iubeşti pe tine mai mult.
Tu ţi-ai putea dărui cea mai mare felie de tort, însa acesta ar putea fi un semn că te iubeşti prea puţin şi că ai nevoie de cea mai mare felie de tort ca un substitut pentru iubirea pe care nu o simţi faţă de tine.
Autoservirea nu este un semn de autoiubire. Este un semn al lipsei de autoiubire.
Atunci când te iubeşti pe tine suficient, eşti capabil de a oferi celorlalţi mai mult. Eşti, în mod natural, mai generos. Vorbesc despre mai multă iubire din inimă, şi nu despre mai multe dovezi de iubire, de care ai avea nevoie pentru a-ţi susţine sentimentul de nobleţe.
Este bine să dăruieşti. Este bine să fii nobil, şi totuşi, este mai bine să dăruieşti din inimă decât ca o formă de a te căuta pe tine. Nu te poţi abţine să nu te simţi bine atunci când eşti generos, însă atunci când dăruieşti cu ideea în minte de a te îmbogăţi pe tine, atunci actul de a da seamănă mai mult cu actul de a lua. Poate că dacă ţii un registru al lucrurilor dăruite, nu dăruieşti cu adevărat. Este posibil, de asemenea, ca tu să încerci astfel să te ridici în estimarea de sine.
Porneşte de la premisa că pe oricine Eu, Dumnezeu, iubesc din inima Mea plină, este demn de iubire. Asta înseamnă că şi tu eşti demn. Nu îmi pasă de ceea ce ai făcut sau nu ai făcut, valorezi cât aurul pentru Mine. De fapt, tu eşti aurul inimii Mele care străluceşte şi mă cheamă alături de tine.
Fiţi generoşi cu Mine, prea iubiţilor. Fiţi generoşi cu voi înşivă.
Te-ai putea vedea pe tine însuţi ca cel care are nevoie, când adevărul este că tu eşti cel de care se are nevoie.
Ai venit pe Pământ pentru a face ca viziunea Mea să se împlinească. Viziunea Mea este simplă. O lume a iubirii. O lume a iubirii nu poate fi decât o lume a păcii. Fie ca tu şi toţi cei de pe Pământ să înfloriţi.
Fie ca inimile voastre să îşi ia zborul precum păsările care zboară spre soare. Da, lăsaţi-vă inimile să zboare la Mine şi să se topească în soarele iubirii Mele. Inimile topite nu se irosesc. Inimile topite devin aur topit. Orice crăpături sau fisuri dintr-o inimă uscată sunt reparate, iar inimile devin fără cusur, întregi şi perfecte în aurul iubirii însăşi.
Cine ar dori cu adevarat o inimă uscată, o inimă tare, o inimă ofilită, când o inimă poate fi plină de iubire, abundentă, existând pur şi simplu pentru scopul pentru care există?
Inima ta se calmează, astfel că vei şti că iubirea este starea ta naturală. O inima calmă are iubire încorporată, pentru a i se reaminti să iubească, şi să iubească totul, precum Eu iubesc totul. Inimile de iubire nu pun întrebări. Inimile de iubire sunt atât de pline încât sunt deja satisfăcute. Inimile de iubire pot accepta că le este menit să îşi dăruiască iubirea precum mugurii albi care cad dintr-un copac. Inimile de iubire cunosc faptul că iubirea lor este menită a fi dată şi că nimic nu este mai minunat decât iubirea care este dăruită, aşa cum soarele îşi străluceşte razele peste tot şi toate. Soarele nu pune întrebări despre merit. Soarele ştie cum să iubească, şi vă spun că şi voi ştiţi cum să iubiţi, şi totuşi, puteţi iubi mai mult şi mai mult, şi puteţi avea multă şi mai multă iubire de dăruit. Nu puteţi rămâne fără iubire.
Traducere de Andreea Florea