Dumnezeu a zis:
A crea scuze și a te scuza sunt două lucruri complet diferite. Când cineva te jignește, trebuie să îl scuzi. Nu există nimic altceva ce să faci. Altfel, doar duci ofensa altuia în jurul tău. Trebuie să o lași să plece. Din partea ta, da, desigur, las-o să plece.
Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că tu creezi scuze pentru altul. Tu nu spui "El este obosit. El lucrează din greu. El nu se uita unde mergea. A uitat de timp. Nu se gîndea. Nu știe mai bine." Toate acestea pot fi adevărate. Deși nu este necesar pentru tine ca să oferi scuze și să explici mai departe ceea ce, la un anumit nivel, era dureros. Un dentist poate că trebuie să vă cauzeze durere. Ca și ființă umană, dentistul nu o face. Nimeni nu trebuie să fie nechibzuit.
Când oferi scuze pentru altul, îl dădăcești. Când oferi scuze pentru lipsa de considerație a cuiva, tu iei rolul unei neveste bătute. “El nu a vrut.” Acest lucru poate fi adevărat, dar lucrul a fost făcut și el l-a făcut.
Tu ai trăit destul de mult din viața asta ca să știi că lipsa de considerație este adesea un mod de apreciere. Lipsa de considerație arată de regulă lipsa de gândire a altuia. Ce este lipsa de considerație decât uitarea că altcineva este fratele tău?
Nimeni nu trebuie să meargă în vârful picioarelor prin viață. Și, da, este adevărat că cel ofensat trebuie să o ia mai puțin personal, trebuie să ajungă la un punct unde nu trebuie să ia ofensa la eșecurile altora. Eu propun ca scopul ființei voastre ofensate să fie ca voi să învățați să fiți mult mai atenți. Dacă cineva este nepoliticos, nu este treaba voastră, și, totuși, când sunteți ofensați, voi sunteți cei ofensați și cei responsabili pentru sentimentele voastre rănite și ceea ce faceți cu ele și cu gândurile voastre ulterioare.
În același timp, așa cum este adevărat că sunteți responsabil către oricine pentru orice, și, da, așa cum uneori, poate ați contribuit, voi nu sunteți de vină. Voi nu trebuie să dați la o parte responsabilitatea altuia.
Dacă sunteți la masa de cină, și cineva mestecă gălăgios cu gura deschisă, nu o luați personal. Voi nu vă spuneți că ați creat mestecatul gălăgios al altuia, cu gura deschisă. Vă poate ofensa, și totuși voi nu o luați personal. Voi nu vedeți că motivația lui este de a vă ofensa pe voi. Când vedeți pe altul ca inocent în alegerea de a vă ofensa, e mai puțin posibil să luați ofensa în mod personal, și prin urmare, mai puțin probabil de a face o mare problemă din acest lucru și mai puțin probabil să luați apărarea și să creați scuze pentru altul care nu a învățat ce doreați ca el să fi avut.
In acest caz, o altă încălcare a manierelor la masă, pur și simplu nu îți îndepărtează echilibrul. Nu îl negi și nici nu îl aperi din cauza mestecatului. Nu îl îndepărtezi.
Tu ești propriul tău ofensator când ești ofensat și te agheți de ofensă.
Nu voi face nici o scuză pentru voi, preaiubiților, când sunteți ofensați și lăsați ofensa să se întoarcă în voi ca și un cuțit.
Când sunteți ofensați, și sunteți ofensați de acest lucru, este o problemă a egoului. “El nu are dreptul să îmi vorbească așa. El nu are dreptul să mă considere lipsit de importanță. Sunt o persoană.” Preaiubiților, vă preocupă importanța voastră când nu sunteți convinși de adevărata voastră valoare, și, ca urmare, aveți nevoie de mai multă susținere din exterior. O altă persoană nu este responsabilă pentru imaginea voastră de sine.
Vă veți iubi așa cum vă iubesc eu?
Translated by: Manuela