Dumnezeu a zis:
Chiar dacă Noi suntem cu toții Unul și nu există nici Noi și nu există nici tu, chiar dacă eu sunt Unul, desemnatul Noi putem spune că sunteți Unul cu toată lumea. Există o diversitate uimitoare în lume, diversitate aparent uimitoare în lume. În lume, există o diversitate. Există Unime, și există, de asemenea, unicitate. Toată lumea este la fel și, totuși, nu există doi la fel. Nu gândesc doi la fel, nu văd la fel, nu arată la fel. Nimeni nu este replica exactă a altuia. Și în toți cei care nu văd cum vezi, nu gândesc așa cum gândești tu, și așa mai departe, tu te găsești. Tu vezi cine ești în contrastul dintre așa-numiții alții și tu. Din unicitatea percepută a altora, începi să te cunoști. Acest lucru este ceva de genul acelor fotografii la care te poți uita în două moduri. Într-un fel, vezi o anumită imagine. Într-un alt mod, vei vedea o imagine diferită. Imaginea nu s-a schimbat. Imaginea este aceeași. Unghiul din care vezi imaginea din schimbări. De la sine, imaginea nu se schimbă deloc.
Într-un fel, totul în viață este contrar. Într-un alt mod, există Unime și Unimea Singură. Unimea este baza. Contrastul este periferie. S-a spus că Unimea este Ocean Adânc, și în doi și multiplicitate infinită sunt valurile Oceanului Adânc. Individualitatea devine valuri. Individualitatea fluctuează. Ființele umane cresc. Percepția are propria nevoie să crească. Unimea este neschimbarea Oceanului Adânc. Nimic nu se schimbă, decât percepția. Ceea ce este este. Ceea ce nu este, nu este.
Totul te delimiteaza. Contrastul te informează despre tine. Totul iese la spălat, și, totuși, prin contrast, ești cunoscut. Cât de relativă este lumea relativă. Cât de Vastă este Unitatea și modul în cum este fără de sfârșit multiplicitatea, și, totuși, atunci când totul este spus și făcut, Unitatea este. Multiplicitatea nu este.
Putem spune că lumea relativă este corpul vieții. Forma ta fizică este corpul tau. Și, totuși, nu ești corpul tău. În aceeași ordine de idei, lumea fizică este mai mare decât ar putea să apară. Lumea fizică este o reprezentare a lumii. Lumea existentă este un conglomerat de Unicitate.
Unimea este totul. Baza este totul. Fără bază, diversitatea nu ar exista. Fără bază, diversitatea nu ar putea exista. Ce ar putea exista în diversitate? Unimea este platforma pe care stă diversitatea.
Diversitatea este iluzie, și totuși iluzia este o cursă în care alergi.
Am putea spune că alergi în cercuri, și Unicitatea rămâne. Unicitatea este de bază, iar diversitatea este circumferința. În Realitate, nu există nici o circumferință. Există doar Unicitate. Este redundant pentru mine de a pune lumea numai în fața Unimii, dar nu contează. Cuvintele nu sunt Unime, și totuși cuvintele provin de la Unicitate. Totul și toată lumea emite din Unicitate. În Unime, nu există nici o complicație. În Unime, nu există nici un contrast. Întregul este mai mare decât suma părților sale. În Realitatea Adevărului, care este Unime, nu există părți.
Unimea este mai presus de tot. Există un tot aparent făcut de mulți, și totuși există Unul. Există un singur Dumnezeu, și există Unicitate. Voi apăreți ca mici ființe care aleargă în jur. Nu ești o mică ființă. Doar ți se pare. Eu, Dumnezeu, rămân în continuare. În tine, alerg în jurul tău, și, totuși, Noi suntem Unul. Nu există nici măcar un Noi. Există Unul. Al cui credeai că ești cu adevărat?
Translated by: Manuela