Dumnezeu a zis:
Ești ca și piciorul cocoșului care crește in câmp. Ca și piciorul cocoșului, prinzi soarele, și îl reflecți. La fel ca fiecare piciorul cocoșului din câmp, îmi ești dulce și drag Mie. Te observ mișcând în vânt. Mâna trece peste tine, și îți trimit binecuvântări. Piciorul cocoșului din câmp observă binecuvântarea Mea. Tu, oricum, ai putea fi prea ocupat, implicat în alte lucruri.
O floare este mult mai concentrată decât tine. Totdeauna întoarce capul spre soare. Atunci când soarele se presupune că dispare la orizont piciorul cocoșului își odihnește capul, asigurat de întoarcerea soarelui în dimineața următoare. Despre ce își face piciorul cocoșului griji? Se gândește la ceea ce ar putea veni și să-i perturbe bucuria și comunicarea cu Mine? Devine anxios pentru că s-a abătut noaptea? Nu, nu devine. Este în ton cu timpul din lumea relativă și cu eternitatea din Rai. Piciorul cocoșului nu are o minte pentru cifre așa cum ai tu. Ea nu știe despre cote. Ea nu a citit o enciclopedie a catastrofelor și nu le-a memorat. Piciorul cocoșului nu știe nimic despre conceptul de pericol. Ea nu știe nimic din ceea ce faci tu, și, prin urmare, știe mai bine decât tine. Ce este mai nevinovat decât un piciorul cocoșului?
Poate că ai dorit să fii mai degrabă inteligent decât nevinovat. Poate că ai pariat pe calul greșit. Dacă călărești un cal numit istețime, atunci călărește-l către Mine și lasă-l afară. Există o mulțime de spațiu pentru tine în Rai, dar nu există spațiu pentru ingeniozitate. Istețimea este ciudată și voluminoasă. Inocența nu ocupă loc deloc.
Desigur, istețimea este un fel de inocență. Trebuie să fii foarte inocent să crezi că istețimea câștigă într-o zi. Chiar dacă o face, sau pare că o face, ea lasă un gust neplăcut. În toată istețimea, când totul este spus și făcut, ai pus pe cineva peste tine.
Dorește nevinovăție, pentru că te lasă liber. Nevinovat, la fel ca și piciorul cocoșului, nu cari nici un bagaj cu tine, nu trecut, prezent sau viitor. Inocent, ești complet nemărginit. Imaginează-ți cât de minunat este acest lucru. Nu este nevoie să cari mental un portofel, o servietă, un set de chei, fără griji de a pierde ceva. Ce poate fi mai eliberator decât asta? Nici ai de găsit unde ai parcat o mașină. Nici dezordine în mintea ta. O inimă plină și o minte ordonată.
Fără bagaje, ce loc este pentru răni sau resentimente? Ce loc este acolo pentru pică sau chiar apreciere? Nu ar mai fi evaluări. Nu ar fi nici judecată, nici încercare de a aloca spațiu blocat, fără a căra nimic suplimentar, cărând numai iubire și a nu o ține, pur și simplu ținând-o în mână suficient de mult pentru a o da deoparte, bogat în iubire mai mult decât concepție, fără a o ține dar permițând-i să se ducă, și acum având-o înconjurat din toate părțile. Ai putea spune ca esti un captiv al iubirii, deoarece nu te poți mișca nicăieri fără ea. Limitat cu ea, tu ești liber de ea. Nu este nevoie să te gândești unde mergi pentru că ești încurajat de toată iubitrea pe care nu ai ținut-o ci ai dat-o. Valurile de iubire ca și rafalele de vânt te propulsează pe străzile vieții. Unde te duci? Nici măcar nu trebuie să știi. Tu sari de la o lespede de iubire la alta, și toate duc la Mine, preaiubitule.
Translated by: Manuela