Dumnezeu a zis:
Când cineva pare să își închidă inima pentru tine, nu te superi. Uneori, cineva își închide inima, trage obloanele și te ține afară. Ei nu pot găzdui lumina soarelui în acest moment. Pentru o vreme, inima lor nu se poate încălzi la fel cum tremuri uneori în pat indiferent câte pături ai pus ca să te acoperi. Așa se strâng și inimile lor departe de iubire.
Știi cum, uneori, nu te poți concentra pe învățarea trigonometriei sau pe urmarea instrucțiunilor pentru a ansambla o bicicletă? Asta e modul în care, uneori, inima cuiva pur și simplu nu se poate concentra asupra iubirii. Inima lor devine ca o broască țestoasă care intră în carapace și se deconectează de lumea exterioară. Sau inima lor devine un melc care se ascunde în cochilia sa delicată. Inima lor este sigilată pentru un timp scurt sau pentru un timp îndelungat. Pentru că inima este sigilată, nu înseamnă că tu trebuie să o închizi pe a ta. Trebuie doar să o respecți pe a lor.
În aceste momente, iubirea din inima ta trebuie să fie atât de mare încât să poată permite ca altcineva să își închidă inima lor. Poate că au stat în soare prea mult timp. Poate ca pun leucoplast peste inima lor. Poate respiră profund. Poate că fac tot ce pot.
Acest lucru subliniază importanța faptului de a a nu lua nimic personal. Chiar dacă este personal, nu poți să o iei personal. Dacă o iei personal, ești ofensat. Dacă nu o iei personal, nu ești ofensat. Compasiunea vine de la a nu lua nimic ce pare cruzime de la altul, în mod personal. Dacă Hristos ar fi văzut rănile Leproșilor ca ofensă cum ar fi putut să-i vindece? Dacă inima ta sângerează pentru că a altcuiva o face, cât de multă compasiune poate avea atunci când tu îți îngrijești propriile răni?
Atunci când cineva trebuie să se retragă din arena inimii tale, atunci să îi binecuvântezi. Ei se vindecă. Numai că ei se vindecă într-un mod diferit de modul în care tu dorești ca ei să o facă. Asta e tot ceea ce se întâmplă.
Iar dacă cineva vrea să se despartă de tine, ei nu trebuie să gândească acest lucru la fel ca tine. Ei sunt liberi să se retragă și tu ești tot așa de liber să fii necriticat așa cum ești liber să fii criticat. Preaiubiților, rănile nu sunt ceva ce trebuie văzute ca o răceală.
Uneori, ceea ce percepi ca iubire oferită, o pierzi ca pe o oportunitate nedorită.
Poți fi un pic bucuros că iubirea personală a cuiva te-a vizitat? Îți poate părea rău că nu a rămas, și totuși, nu trebuie să jelești trecerea ei. Ceea ce este trecut este trecut, iar tu nu o poți face prizonier. Sunteți și eliberați. Anumiți parametri care au fost stabiliți nu mai funcționează, astfel că acum aveți nevoie de diferite limite sau, mai bine, de nici una.
Iubirea fără libertate nu este deloc iubire. Iubirea captivă nu este iubire. Nimeni nu îți este îndatorat. Nimeni. Nimeni de pe Pământ nu îți este îndatorat. Numai eu sunt îți îndatorat în sensul că nu pot face nimic altceva decât să iubesc și să fiu cu tine. Sunt îndatorat la Mine. A fi departe de tine nu este nici măcar un gând pe care eu îl pot avea. Este dincolo de imaginatia Mea. Dacă eu sunt iubire, eu sunt iubirea, și nu sunt nimic altceva decât iubire. Nu cunosc instabilitatea. Eu nu sunt un Dumnezeu de stări sufletești. Eu sunt un Dumnezeu al iubirii, și nu este nimic ce nu pot fi. Și de ce în Rai aș lua în considerare și altceva? Știu ce SUNT EU. Singura iubire pe care trebuie să o ai este a Mea, și aceea o aveți, preaiubiților, pe aceea o aveți.
Translated by: Manuela