Dumnezeu a spus :
Nu există nici o scuză pentru autocompătimire. Dacă acest gând nu-ţi convine, atunci lasă-Mă să-ţi spun altfel : Nu trebuie să-ţi fie milă de tine. Nu trebuie. Indiferent de circumstanţe nu trebuie să-ţi fie milă de tine însuţi. Nu-ţi este de nici un ajutor să te autocompătimeşti. A-ţi părea rău de tine însuţi este o îndeletnicire fără sfârşit, eşti într-un punct mort.
Dacă nu poţi ieşi din acest punct în care eşti, atunci schimbă cel puţin starea sufletească.
Preaiubiţilor, există oameni fără mâini şi fără picioare şi ei nu simt milă pentru ei înşişi, nu se autocompătimesc.
A-ţi părea rău de tine însuţi este dăunător. Să nu-ţi pară rău nici de tine , nici de alţii.
A-ţi părea rău este acelaşi lucru cu a privi pe cineva de sus, şi tu ştii mai bine decât atât.
Când te autocompătimeşti tu devi precum un cerşetor cerşind pomană, doar că tu cerşeşti simpatie. Uită de simpatie. Nu te ţine nici pe tine nici pe simpatizat într-un loc bun.
Când Hristos l-a văzut pe omul schiop, el nu a emanat simpatie. În schimb, el i-a spus omului să se ridice şi să meargă.
Eu îţi spun că trebuie să te ridici şi să mergi. Şi dacă nu poţi să mergi, mută-ţi mintea într-un loc diferit. Bietul de tine, este un biet refren. Nu te duce nicăieri.
Este mult mai bine pentru tine să-ţi pui întrebarea : “ Ce fac acum ? Unde mă duc? Dacă nu pot schimba situaţia mea, atunci cum pot schimba gândurile mele despre ea?”
Preaiubiţilor, voi nu trebuie să vă umiliţi, să vă târâţi, dar să-ţi pară rău de tine însuti mai mult de cinci munute este acelaşi lucru cu a te târî. Tu trebuie să te ridici şi să stai pe picioarele tale, să ai atitudine.
S-ar putea să fie o mare tragedie în viaţa ta. Cu toate acestea tu trebuie să te ridici şi să setezi un sunet pe care lumea să-l repete. Cântă o notă înaltă. Dacă nu eşti inspirat, atunci depinde de tine ca tu să-i inspiri pe alţii. Ce mai aştepţi ? Aştepţi pe cineva ? Dacă ţie îţi pare rău de tine, atunci trebuie să aştepţi pe altcineva să înalţe lumea.
Preaiubiţilor, puteţi aştepta toata viaţa voastră ca altcineva să sune clopotul înalţarii.
Când vezi o nevoie, tu trebuie să o îndeplineşti, sa o realizezi.
Când îţi pare rău de tine , tu eşti marginit, miop. Tu pierzi din vedere oportunităţi. Când îţi este mila de tine, tu ai drumul închis. Când tu eşti marginit, tu nu vezi schimbarea din faţa ta.
Tu ai responabilitatea de a merge înainte, de a merge mai departe în viaţa. În toate situaţiile, asta este ceea ce trebuie să faci. Aceasta este ofranda pe care ţi-o dăruiesc. Este o ofrandă pe care trebuie să o accepţi în numele tău, în numele familiei tale, şi în numele întregii lumi. Chiar dacă eşti legat de un pat, tu ai responsabilitatea de a-ţi înalţa gândurile. Tu ai responsabilitatea de a nu sta în acelaşi loc. In special, dacă tu nu poţi să te mişti, este imperativ să-ţi mişti, să-ţi înalţi gândurile.
În asemenea cazuri, dacă nu mergi înainte nu eşti nevinovat. A merge înainte sau a privi în urmă, a mege înainte sau a rămâne la fel, aceasta este decizia pe care o iei. O decizie implicită este totuşi o decizie. Tu alegi ce alegi. Dacă ai nevoie de mai multe alternative din care să alegi, găseşte mai multe alternative din care să alegi.
Viaţa nu există pentru a fi irosită. Chiar dacă ai 1,000 de reîncarnări, tu nu trebuie să aştepţi, să întârzii, să amâni sau să-ţi găseşti scuze. Este responsabilitatea ta să profiţi la maximum de viaţa pe care o traieşti acum. Este viaţa ta şi te aşteaptă pe tine. Nu o lăsa să te aştepte.