Inocenţa înseamnă a nu vă aştepta la nimic, a vă bucura de neprevăzut, a fii încântat de surprize.
Inocenţa nu are un obiect în minte. Inocenţa nu cunoaşte dezamăgirea deoarece inocenţa nu are o agendă. Inocenţa râde şi bate din palme.
Nu este vorba despre faptul că inocenţa anticipează bucuria în fiecare moment. Inocenţa este spontană şi nu poate fi plănuită. Inocenţa se lasă purtată de bucuria vieţii pe măsură ce aceasta apare. Inocenţa presupune încântare. Încântarea din voaluri fine alături de încantarea din inocenţă.
Nu contează de câte ori te joci “cucu-bau” cu un bebeluş, bebeluşul este încântat. El nu se gândeşte “Voi fi încântat”.El este, pur şi simplu, încântat. De fiecare dată, jocul este nou, şi, de fiecare dată, jocul naşte încântare. Jocul nu produce încântare. Încântarea apare.
Dacă nu aţi merge înapoi în trecut sau înainte în viitor, încantarea ar fi ceva natural, şi cu toate acestea, ar rămâne tot încântare.
Este posibil să fi uitat că viaţa pe Pământ este destinată a fi plină de încântare.
Dacă judecăţile nu ar exista, viaţa ar fi încântare după încântare. Viaţa voastră ar fi încântare după încântare. Fără judecăţi, viaţa ar sosi şi ar fi întâmpinată pe măsură ce s-ar ivi.
Deschideţi vieţii, prea iubiţilor. Luaţi viaţa de mână şi poftiţi-o înăuntru, aşa cum aţi face cu un musafir înstărit. Fiţi încântaţi de musafirul vieţii chiar şi atunci când acesta este sărac, chiar şi atunci când viaţa, aşa cum o vedeţi, este un hoţ, sau un cerşetor, care, aparent, aşteaptă să ia de la voi.
Chiar şi aşa, viaţa este o favoare, şi este mai bine să întâmpinaţi viaţa, decât să o deplângeţi.
Chiar şi lacrimile pot fi inocente. Ele vin de la sine, aşa cum vine şi râsul. Umerii voştri se zdruncină de plâns, la fel de mult precum se zdruncină de râs. Hohote de râs şi de lacrimi de bucurie există laolaltă şi se extind spre voi.
Voi interpretaţi ocaziile drept calamităţi. Se poate foarte bine ca voi să subestimaţi fericirea şi să fabricaţi prea multe calamităţi. Calamitatea este un lucru trist. Vai, sunt calamităţi în mintea omului. Ceea ce nu există, există în mintea omului.
Voi sunteţi experimentatori ai vieţii, aşa cum apare ea în multele sale înfăţişări, şi totuşi, viaţa este doar viaţă. Indiferent de cum se anunţă, viaţa vi se prezintă. Nu puteţi scăpa vieţii.
Viaţa pe Pământ a fost descrisă ca fiind o pădure atât de deasă încât soarele şi luna sunt ascunse vederii. Şi totuşi, pădurile conduc spre poieni şi spre Ocean. Înainte să mergi prin pădure, pădurea se întrezăreşte largă. Odată ce aţi trecut de pădure şi ajungeţi în luminiş şi la Oceanul care se întinde în faţa voastră, pădurea şi-a pierdut întunericul. Ceea ce a părut întunecat şi mare nu mai este aşa. Şi astfel, mergeţi prin viaţă şi vă păstraţi pasul sprinten deoarece noi raze de lumină se ivesc chiar înaintea voastră-
Faceţi un salt în viaţă şi fiţi binecuvântaţi.
Viaţa pe Pământ este un interludiu binecuvântat. Nu treceţi pe lângă viaţă. Nu vă luptaţi cu viaţa, ci stoarceţi toată bucuria care există. Întotdeauna există şi cealaltă faţă o oricărei monede. Lăsaţi afară judecăţile din peisaj, căci judecata este un creion întunecat care acoperă toate celelalte culori. Alegeţi culori deschise. Luaţi partea voastră din viaţă, invitaţi sau nu, şi ieşiţi la fel de inocenţi precum aţi intrat.
Trebuie să întâmpinaţi viaţa şi nu să o preîntimpinaţi. Sunteţi aici pentru bucurie şi nu pentru calamitate. Calamitatea este o alegere mai prejoasă. Acceptaţi ceea ce aduce viaţa şi nu denumiţi viaţa calamitate sau altceva, decât darul care este.